Filme Germane – top 20 filme pe care merită să le vezi

În acest articol o să afli care sunt cele mai bune filme germane pe care poți să le urmărești. Aici am realizat o listă cu top 20. La sfârșitul articolului vei avea parte și de un bonus. Deci sper să citești până la final și să îți faci o listă cu ce dorești să vizionezi în următoarea perioadă.

Fie că ești un fan al cinematografiei germane sau poate nu ai văzut niciodată filme germane, acest articol este pentru tine. El o să îți lărgească perspectiva în privința cinematografiei nemțești. Vizionarea acestor filme germane sugerate o să îți îmbunătățească cunoștințele despre această țară, despre natura umană și de ce nu, poate fi și un mod util de a exersa limba germană. Se știe că cel mai repede învățăm o limbă străină dacă o auzim vorbindu-se și noi o vorbim la rândul nostru.

Industria cinematografică din Germania a început în secolul XIX. Cinematografia germană a adus contribuții majore tehnice și artistice la tehnologia de film, difuzare și televiziune timpurie.

Germania are o lungă tradiție de cooperare cu industria cinematografică din Europa, care a început încă din anii ’60. Din 1990 numărul proiectelor internaționale finanțate și co-produse de cineaștii germani s-a extins. Din anul 2000 se simte o reînviere generală a industriei cinematografice germane, cu o producție mai mare și randamente îmbunătățite la box office-ul german.

Te invit să citești descrierea și apoi să vizionezi capodoperele cinematografiei germane.

Das Cabinet des Dr. Caligari (The Cabinet of Dr Caligari ), 1920, nota IMDb: 8.1

Das Cabinet des Dr. Caligari este un film german mut, de groază, în regia lui Robert Wiene. Este unul dintre primele filme germane (și nu numai) din categoria filmelor de groază, din istorie.

Un produs al unor schimbări uriașe ale imaginației artistice, ca urmare a Primului Război Mondial. Este brutal, mecanizat și profund dezumanizant, acesta fiind unul dintre cele mai influente filme germane mute. Scenariul simplu îl implică pe misteriosul hipnotist Dr. Caligari (Werner Krauss), care îl are pe somnambulul Cesare sub vraja lui. Ei merg împreună cu carnavalul în mai multe localități.

În urma uciderii prietenului său, Francis (Friedrich Feher) începe să-l suspecteze pe medic. Steaua incontestabilă a filmului este design-ul expresionist, evident, unghiular și înfiorător, care a continuat să devină o influență puternică asupra filmelor noir din anii 1940 (filme germane, dar și filme americane), când regizorii germani precum Billy Wilder sau Fritz Lang au fugit în America, aducând moștenirea expresionismului german cu ei.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Metropolis, 1927, nota IMDb: 8.3 

Metropolis este un film german mut, science fiction, regizat de Fritz Lang. Considerat de mulți drept cel mai influent film science fiction realizat vreodată, acesta a deschis porțile imaginației și a influențat producerea filmelor moderne precum „Blade Runner”, „The Matrix” sau „Star Wars”.

Realizarea filmului coincide cu punctul culminant al „Epocii de Aur” a cinematografiei germane. Acest film aproape a falimentat studiourile UFA, dar a reușit să lase o amprentă de neșters asupra industriei cinematografiei. Pentru realizarea filmului s-a construit unul dintre cele mai mari platouri de filmare. Acțiunea filmului se desfășoară într-un oraș futurist, împărțit brusc între clasa muncitoare și planificatorii orașului. Fiul stăpânului orașului se îndrăgostește de un profet al clasei muncitoare care prezice venirea unui salvator care să medieze diferențele dintre ei.

Filmul nu a avut la acel moment succesul dorit, dar a devenit popular pe parcursul timpului, fiind acum considerat o capodoperă a cinematografie, nu doar în rândul altor filme germane, ci la nivel mondial.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

M – Eine Stadt sucht einen Morder (M – Fritz Lang), 1931, nota IMDb: 8.3

Este un film german, alb-negru realizat de Fritz Land, primul său film cu sunet. Filmul este creat în stilul noir, dramatic, polițist. Realizarea unui film care încearcă să simpatizeze cu un monstru este o sarcină grea pentru orice regizor.

Imaginați-vă să realizați asta în urmă cu mai bine de 8 decenii cu un actor cunoscut anterior pentru rolurile sale comice, Peter Lorre, care se transformă în Hans Beckert, care răpește și ucide copii mici pe străzile Berlinului.

Forțele de poliție, presate de ministru, depun toate eforturile pentru a încerca, fără succes, să-l aresteze pe criminalul în serie. Crima organizată are pierderi mari din cauza căutării și asediului intens al poliției și decide să-l alunge pe criminal, cu sprijinul asociației de cerșetori. Îl prind pe Hans și îl judecă pe scurt.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Aguirre, der Zorn Gottes (Aguirre, The Wrath of God), 1972, nota IMDb: 7.9

”Aguirre, der Zorn Gottes” este un film german, dramă istorică, scris și produs de Werner Herzog și îl are în rolul principal pe actorul Klaus Kinski. Filmul este bazat pe jurnalele unui preot care l-a însoțit pe conquistadorul spaniol Gonzalo Pizarro, fratele mai mic al lui Francisco Pizarro, cuceritorul Imperiului Inca.

Filmul german urmărește o trupă de conchistadori conduși de înflăcăratul Lope de Aguirre (Klaus Kinski) în timp ce se aventurează în jungla peruană, în căutarea bogățiilor El Dorado-ului. La baza filmului stau imaginile fabuloase ale locației și performanța splendidă a lui Klaus Kinski.

Kinski și Herzog au continuat să formeze unul dintre cele mai legendare parteneriate actor-regizor din istoria filmului, depășit de parteneriatul dintre de Niro și Scorsese. Este unul dintre acele filme germane care merită văzute, atât prin prisma interpretării actorilor, cât și pentru priveliștile pe care le surprinde.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Angst essen Seele auf ( Ali: Fear Eats the Soul), 1974, nota IMDb: 8.1

Filmul este scris si regizat de Rainer Werner Fassbinder și îi are în rolurile principale pe actrița Brigitte Mira și actorul El Hedi ben Salem.

Este unul dintre cele mai bune filme din cinematografia germană din acea perioadă și proiectul de suflet al regizorului. ”Angst essen Seele auf” prezintă povestea de dragoste dintre Emmi (Brigitte Mira), femeia de serviciu, mai în vârstă, și tânărul imigrant marocan, Ali. Ei se întâlnesc într-un bar și de aici se înfiripă o poveste de dragoste. Ceva atât de simplu se transformă pe parcursul filmului în meditație agonizantă despre cruditatea și ipocrizia umană.

Filmul te face să reflectezi la natura umană și să te întrebi dacă în fiecare dintre noi există așa ceva. Regizorul are capacitatea de a transpune în personajele sale tragediile caracterului uman. Acest film german este unul deosebit și te încurajez cu toată căldura să îl vizionezi.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

 Stroszek, 1977, nota IMDb: 7.9

”Stroszek” este un film german tragic-comic regizat de Werner Herzog, având în rolurile principale pe Bruno Schleinstein, Eva Mattes, Clemens Scheitz.Ca o informație emoționantă, trebuie să precizăm, că a fost ultimul film vizionat de Ian Curtis, cântărețul legendarei trupe britanice „Divizia Joy”, înainte de a se sinucide.

Un alt lucru interesant este că Bruno, actorul principal, a petrecut 23 de ani într-o instituție mentală după ce a fost aproape omorât în bătaie de mama sa care era prostituată. El a devenit aproape autist, ca urmare a acestui incident.

Scenariul a fost scris de Herzog în câteva zile după ce a vizitat Plainfield, Wisconsin, locul de naștere și de acțiune a criminalului în serie Ed Gein (presupusă inspirație pentru „Psycho”, „Silence of the Lambs”, „Manhunter”).

Acest film din seria de filme germane recomandate urmărește încercarea celor trei personaje principale de a scapă de viața care le este rezervată, datorită locului în care s-au născut. Ei își doresc o schimbare, vor să se integreze în societate. Acțiunea se desfășoară într-o suburbie din Berlin și se îndreaptă spre Wisconsin, o localitate cu întindere mare și libertate. Este cu adevărat unul dintre cele mai emoționante filme germane (și nu numai) realizate vreodată.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Die Blechtrommel (The Tin Drum), 1979, nota IMDb:7.5

”Die Blechtrommel” este un film în limba germană și o adaptare a nuvelei cu același nume, scrisă de Günter Wilhelm Grass. Filmul german este regizat de Volker Schlöndorff și a câștigat premiul Palme d’Or la festivalul de la Cannes. Acesta este despre ascensiunea și căderea național-socialismului în Germania. Personajul central al filmului este Oskar Matzerath, interpretat la perfecțiune de tânărul David Bennent.

Acțiunea se desfășoară în Danzig, un oraș cu o istorie complicată, situat în Prusia de Est (acum în Polonia). Mama lui Oskar, Agnes (Angela Winkler) iubește doi bărbați, germanul Alfred Matzerath (Mario Adorf) și vărul ei polonez, Jan Bronski (Daniel Olbrychski). Tatăl biologic al lui Oskar este Bronk.

Putem auzi disprețul lui Oskar față de neputința lumii exterioare chiar în pântecele mamei sale. El s-a săturat de lamentarea constantă a mamei sale și de ipocrizia adulților. Când are 3 ani Oskar decide să aibă un accident și să nu mai crească. Singura lui consolare în viață este o tobă roșie cu alb, pe care o lovește adesea pentru a se proteja de orice lucru neplăcut.

Când acest lucru nu funcționează, el emite un țipăt neîngrijit, care sparge sticla. Oskar funcționează ca o întruchipare a complacerii societății în fața răului (el este martor al ascensiunii naziștilor). Totodată întruchipează metoda societății de a îngropa capul în nisip în fața oricărui lucru neplăcut din jur și evitarea oricărei responsabilități. Universalitatea acestei teme și modul în care este exprimată aici, fac din acest film una dintre cele mai durabile capodopere ale cinematografiei germane.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Der Himmel über Berlin (Wings of Desire), 1987, nota IMDb: 8.0

”Der Himmel über Berlin” este un film german, romantic și fantastic regizat de către Ernst Wilhelm. Este un film unic în seria de filme germane, care te îmbogățește sufletește și care face parte din seria de filme germane literare. Filmul este despre îngeri invizibili, nemuritori, care populează Berlinul și ascultă gândurile locuitorilor săi, alinându-i pe cei în suferință.

Chiar dacă orașul este dens populat, mulți dintre oameni sunt izolați sau înstrăinați de cei dragi. Unul dintre îngeri, interpretat de Bruno Ganz, se îndrăgostește de o frumoasă trapezistă, singură, interpretată de Solveig Dommartin. Îngerul alege să devină muritor, astfel încât să poată experimenta plăcerile senzoriale umane, începând de la savurarea mâncării până la atingerea unei persoane dragi și astfel să poată descoperi iubirea umană, cu artista la trapez.

Acestui motiv literar cunoscut în mișcarea romantica i se oferă un tratament poetic, leneș și terifiant de către unul dintre cei mai filozofici regizori germani.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Good Bye Lenin!, 2003, nota IMDb: 7.7

Această tragi-comedie, din seria de filme germane recomandate în acest articol, a regizorului Wolfgang Becker a devenit un hit puternic la începutul acestui secol, atât în Germania, cât și în restul lumii. Filmul prezintă povestea unui tânăr (interpretat de Daniel Brühl) care trăiește în Berlinul de Est, a cărui mamă (socialistă) suferă un atac de cord și intră în comă. În timp ce se află într-o stare inconștientă, evenimentele politice capătă viteză: zidul Berlinului este doborât, guvernul est-german cade și capitalismul invadează din vest.

Îndemnat să evite orice stres pentru mama lui atunci când se trezește, Alex decide să ascundă veștile față de ea ca să nu o supere. El și sora sa pretind că nu s-a întâmplat nimic, începând un efort bizar pentru a menține RDG în interiorul celor patru pereți ai apartamentului lor, știri de la TV și mâncare, inclusiv.

În timp ce a abordat probleme politice și sociale importante, Becker construiește o paralelă elaborată și amuzantă în jurul căderii socialismului, combinând strălucit o satiră a statului comunist cu povestea dragostei unui băiat pentru mama sa.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

 Der Untergang (Downfall), 2004, nota IMDb:8.2

Acțiunea acestui film, din seria de filme germane recomandate, are loc aproape în întregime în buncărul de sub Berlin, unde Adolf Hitler (Bruno Ganz) și cercul său interior și-au petrecut ultimele zile din viață. Partea filmată în afara buncărului este doar pentru a arăta prăbușirea apărării naziste de la Berlin, mizeria populației civile și arderea trupurilor lui Hitler, Eva Braun ( Juliane Kohler), ale lui Joseph (Ulrich Matthes) și Magda Goebbels (Corinna Harfouch).

În aprilie 1945, Germania este la un pas de înfrângere, iar armatele sovietice se întind din vest și sud. La Berlin, Adolf Hitler susține că Germania va obține încă victoria și ordonă generalilor și consilierilor săi să lupte până la ultimul om.

”Der Untergang” explorează ultimele zile ale lui Adolf Hitler, în care liderii germani superiori (precum Himmler și Goring) au început să se îndepărteze de iubitul lor Fuhrer, în efortul de a-și salva propriile vieți, în timp ce alții (Joseph Goebbels) se angajează să moară împreună cu Hitler. El este arătat în formă duală, plin de optimism un moment și depresiv în următorul. La sfârșit, Hitler se sinucide, iar armata sa este înfrântă și capitulează.

Când îl vizionăm pe acest Hitler, slab și patetic, ne dăm seama că el nu a creat singur totul, ci a fost punctul central pentru a manevra persoanele care erau alimentate deja de rasism, xenofobie, grandomanie și frică. Este util să reflectăm la faptul că acestea nu au dispărut, iar înfrângerea uneia dintre manifestările lor nu însemnă că, în viitor, nu se pot manifesta sub altă formă.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Gegen die Wand (Head- On), 2004, nota IMDb: 7.9

”Gegen die Wand” este un film de producție germano-turcă regizat de Fatih Akin. Este filmul cu care acest regizor s-a făcut cunoscut și a câștigat Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin. Succesul său a fost un pas important în ascensiunea cinematografiei germane. Născut în Germania, din părinți turci, Akin se concentrează adesea pe subiecte legate de identitatea etnică și a devenit astfel un purtător de cuvânt al imigranților din a doua generație din Germania.

Acțiunea filmului îi prezintă pe Cahit și Sibel care au încercat amândoi să se sinucidă și se întâlnesc în secția de psihiatrie a unui spital din Hamburg. După ce a descoperit că și Cahit este de origine turcă, Sibel îl roagă să se căsătorească cu ea pentru a se elibera de familia sa musulmană, strictă. Sentimentele false devin lent reale, dar povestea lor de dragoste este sortită eșecului.

În acest film brutal și foarte provocator, Akin prezintă o experiență emoțională intensă și explicită din punct de vedere vizual. În loc să ofere soluții, ridică întrebări despre identitatea și stereotipurile culturale.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Die fetten Jahre sind vorbei (The Edukators), 2004, nota IMDb: 7.5

”Die fetten Jahre sind vorbei” este un film german, genul crimă, dramă, regizat de Hans Weingartner. Acesta este un film provocator despre conflictul dintre generații, cu accent pe tinerii care luptă împotriva capitalismului.

Jan, Peter și Jule intră în casele oamenilor bogați în timp ce proprietarii sunt plecați, le rearanjează cu atenție bunurile și lasă în urmă un bilet în care este scris că zilele lor de bogăție sunt numărate. Când sunt prinși în fapt nu au de ales decât să-l răpească pe proprietarul casei. Din acest punct începe zdruncinarea din temelii a viziunii lor idealiste despre lume.

Filmând cu o cameră de mână, Hans Weingartner, el însuși fost activist, ridică problema modului în care frica poate limita libertatea. Prin introducerea conceptului de educare a presupușilor dușmani, Weingartner adaugă o percepție hilară unui subiect foarte delicat. Cu două dintre cele mai importante vedete din Germania, Daniel Brühl și Julia Jentsch, acest lungmetraj a devenit un film cult pentru o nouă generație, remarcându-se prin scopul său activist în fața altor filme germane.

Poți să vizionezi trailer-ul aici.

Das Leben der Anderen (The Lives of Others), 2006, nota IMDb: 8.4

”Das Leben der Anderen” este unul dintre cele mai renumite și apreciate filme germane, un film puternic, dar liniștit, construit din gânduri ascunse și dorințe secrete. Este primul film tragic al regizorului Florian Henckel von Donnersmark și prezintă modul în care cetățenii est-germani au fost spionați de Stasi (poliția secretă).

Acțiunea filmului începe în anul 1984 când agentul din Stasi, căpitanul Gerd Wiesler (Ulrich Mühe) pune un microfon în apartamentul unui dramaturg celebru, Georg Dreyman (Sebastian Koch). Dreyman a scris un articol anonim în care se scoate în evidență rata mare de sinucidere din țară.

Wiesler realizează treptat că i s-a cerut să-l urmărească și să-l incrimineze pe Dreyman, deoarece ministrul culturii o dorește pe iubita lui, care este și actriță (Martina Gedeck). Wiesler este ilustrat în film ca o persoană care este dezgustată de totalitarist. Filmul ilustrează rezistența tot mai mare pe care populația țării o are față de comunism.

În film se ilustrează cum Zidul Berlinului a căzut în cele din urmă, nu din cauza dărâmării în forță, ci din cauza șoaptelor. Das Leben der Anderen a câștigat Oscarul la categoria „Cel mai bun film într-o limbă străină”.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Requiem, 2006, nota IMDb:6.9

Este un film german, dramatic, regizat de Hans-Christian Schmid. El are un talent unic în a combina simbolicul cu realitatea. În Requiem, se concentrează pe consecințele fanatismului religios și ale exorcizării.

Michaela (Sandra Hüller) a crescut într-o familie profund religioasă, iar atunci când pleacă la universitate, se simte ruptă între două lumi. După o cădere mentală, un preot consideră că este posedată de demoni. Hans-Christian Schmid spune povestea groaznică a lui Michaela într-un mod captivant și realist.

Ceea ce ar fi putut fi ușor un film de groază devine un portret intens, emoționant și tulburător al unei femei care își caută calea într-o lume brăzdată de ambiguitate morală. Acest film și modul deosebit în care joacă Sandra Hüller chiar îți trezește sentimente greu de imaginat și îți face ”pielea de găină”.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Eine deutsche Kindergeschichte (The White Ribbon ), 2009, nota IMDb: 7.8

”Eine deutsche Kindergeschichte” este un film german, dramă, alb-negru, scris și regizat de Michael Haneke. Filmul înfățișează societatea și viața de familie dintr-un sat din nordul Germaniei chiar înainte de Primul Război Mondial. Locația filmului este satul protestant fictiv din Eichwald, Germania de Nord, în perioada iulie 1913 – 9 august 1914, unde pastorul local, medicul și baronul conduc femeile, copiii și fermierii din zonă.

Filmul este un tur de forță al cinematografiei sumbre și melancolice, iar potrivit lui Haneke „este despre rădăcinile răului. Fie că este vorba despre terorism religios sau politic, este același lucru.”

Efectul magic și hipnotic al filmului este asemănător cu un lac montan limpede și înghețat, care atrage orice trecător ocazional pentru a-l scufunda. Este, fără îndoială, cel mai bun film german din ultima decadă. Filmul german a câștigat premiul Palme d’Or, la festivalul de la Cannes și premiul pentru Cel mai bun Film Strain la Golden Globe. Deci sper că te-am convins să îl vizionezi.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Pina, 2011, nota IMDb:7.7

Din această serie de filme germane, Pina este un film german documentar 3D despre coregrafa de dans contemporan Pina Bausch și este regizat de Wim Wenders. Acest film este un omagiu adus regretatei Pina Bausch, cea care a schimbat natura spectacolului live cu amestecul ei de dans și teatru.

Când a murit pe neașteptate chiar înainte de începerea filmărilor, Wim Wenders a fost convins de necesitatea și mai mare de a continua proiectul. În documentar el combină spectacole și interviuri pe scenă și în afara acesteia, însoțindu-l pe spectator într-o călătorie vizuală uimitoare.

Deși povestea din spatele coregrafiei sale nu ar putea fi întotdeauna evidentă, emoțiile care se află dedesubt sunt atât de puternice încât toți putem relaționa cu ele. Filmul lui Wenders reușește să creeze o intimitate care te atrage într-un amestec magic de dans, muzică și film.

Poți să vizionezi trailer-ul aici.

Halt auf Freier Strecke ( Stopped on Track), 2011, nota IMDb:7.6

Este un film german, o dramă regizată de Andreas Dresen. Andreas este un regizor căruia îi place să abordeze subiecte pe care alți regizori le consideră tabu. Un exemplu în acest sens este remarcabilul său film Cloud 9 (2008), un film destul de explicit și emoționant despre sexul în vârstă, apoi revenind să o facă din nou cu ”Halt auf Freier Strecke”, un film despre moarte.

Viața lui Frank (Milan Peschel) pare să fie în plină evoluție când a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală în stadiu terminal. El are 40 de ani și află că îi mai rămân doar câteva luni de trăit. Asistăm la vremurile provocatoare care urmează în casa familiei sale, iar Dresden arată fiecare pas al acestei călătorii dureroase.

Fără un scenariu scris și folosind doar un dialog improvizat, el creează o portretizare agonizant-autentică a declinului lui Frank. Dar, în ciuda subiectului său morbid, acesta este un film care sărbătorește viața.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Oh Boy (A Coffee in Berlin), 2012, nota IMDb:7.4

”A Coffee in Berlin” este un film german, tragi-comic, regizat de Jan-Ole Gerster. Filmat în alb și negru, filmul de debut al lui Gerster, tratează dorința de a participa la viață și dificultatea de a-ți găsi locul în societate.

În prim plan este Niko (Tom Schilling), care a renunțat la facultatea de drept acum doi ani. Când tatăl îi taie indemnizația, el nu își poate permite, brusc, să-și cumpere nici măcar o cană bună de cafea. În scenele episodice, filmul urmărește o zi și o noapte de rătăcire fără rost a lui Niko prin Berlin. El are o serie de întâlniri întâmplătoare care au un impact mare asupra viitorului său.

Fermecător și cu o coloană sonoră jazz, ”A Coffee in Berlin” se adresează unei întregi generații, pur și simplu urmărind acest tânăr încercând să descopere ce vrea de la viață. Această tragi-comedie a fost un succes surpriză la Premiile Germaniei de Film din 2013, câștigând șase dintre ele, inclusiv cel mai bun film și cel mai bun regizor, în concurență fiind cu alte filme germane multe apreciate.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Barbara, 2012, nota IMDb: 7.6

Este un film german, o dramă, regizată de Christian Petzold. Petzold, unul dintre cei mai critici regizori germani este un maestru al dramatizării dilemelor umane și al trădărilor emoționale.

În vara anului 1980, Barbara (Nina Hoss, care joacă în majoritatea filmelor sale), medic, se adaptează la noua ei viață în provinciile din Germania de Est, unde a fost trimisă ca pedeapsă.

În conformitate cu interesul autentic al lui Petzold pentru clasele defavorizate ale societății și starea de incertitudine a personajelor sale, spectatorul este păstrat în întuneric cu privire la ceea ce ar fi putut fi crima Barbarei, pentru o bună bucată din desfășurarea filmului. În schimb, asistăm la modul în care Barbara se distanțează de orice fel de interacțiune socială care depășește profesionalul. Cu toate acestea, noul ei șef, André (Ronald Zehrfeld), o intrigă. Dar confundă intimidarea cu afecțiunea?

Petzold țese frumos o poveste despre încredere și neîncredere sub supravegherea constantă a poliției secrete a Germaniei de Est, combinând-o cu o poveste de dragoste sau de fapt două. Filmul a câștigat premiul pentru Cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Berlin, iar Barbara a reprezentat Germania în cursa Oscar 2012 în limbi străine.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Victoria, 2015, nota IMDb: 7.6

Este un film german, genul crimă, thriller regizat de Sebastian Schipper. Schipper este un regizor transformat în actor și a dat lovitura cu acest thriller îndrăzneț, extrem de convingător. Ce este special despre acest film din seria de recomandări de filme germane, este că a fost filmat într-o singură sesiune, neîntreruptă. O singură cameră o urmărește pe Victoria (Laia Costa), o pianistă clasică spaniolă, care este intrigată în a afla ce are de oferit Berlinul.

Ea îl întâlnește pe Sonne și prietenii săi în afara unui club, la primele ore ale dimineții. Ceea ce începe ca o aventură de noapte sare curând din control, iar Schipper îl duce pe privitor într-o călătorie electrizantă printr-un oraș care nu doarme niciodată.

Bazat pe un scenariu minim de 12 pagini și realizat cu un dialog complet improvizat, Schipper lasă în urmă convenționalul și subvertește rolul regizorului: odată ce camera este pornită, actorii sunt pe deplin responsabili. Vă mirați că nu a fost nevoie de un editor pentru a crea o poveste atât de densă și captivantă. Frumoasa coloană sonoră a lui Nils Frahm completează această experiență de film excepțională.

Poți să urmărești trailer-ul aici.

Și pentru că ai fost alături de noi până la finalul articolului cu recomandări de filme germane, ți-am pregătit un Bonus. Știm că este la modă Netflix-ul și mulți dintre români și-au făcut abonament aici, așa că îți dau și o sugestie de un serial german drăguț care se poate viziona pe această platformă.

Bonus: Dark, 2017, nota IMDb: 8.8

”Dark” este un serial german care are până în momentul de față trei sezoane. Este realizat de Jantje Friese și Baran bo Odar și este genul SF – thriller. Acțiunea ne duce în micul oraș Winden, Germania, un loc plin de melodramă personală distractivă și de asemenea un oraș în care copii au dispărut fără urmă.

Acțiunea se centrează pe o mână de familii care au trăit acolo mult timp și sunt proeminente în comunitate. Concepția călătoriei în timp nu face mai mult decât să ne ofere o fereastră asupra modului în care au evoluat aceste familii de-a lungul mai multor decenii. Aduce o semnificație cu totul nouă sintagmei „lucrurile nu sunt tocmai ceea ce par aici”.

”Dark” este un serial care te ține în suspans, pe care dorești să îl vezi cât mai repede, deoarece în permanență se întâmplă lucruri neașteptate.

Poți să vizionezi trailer-ul aici.

Sper că acest articol te-a ajutat să îți faci o idee despre diversitatea de filme germane, precum și despre istoria și evoluția lor. Cred că unele titluri ți s-au părut interesante și că o să le vizionezi. Te invit cu căldură să faci acest lucru. Consider că vizionarea lor poate să te ajute să îți îmbunătățești nivelul de limbă germană și pronunția, precum și să trăiești niște clipe de neuitat alături de actori și regizori care și-au dedicat întreaga viață ca să ajungă la acest nivel de performanță.

Pentru mai multe articole despre învățarea limbii germane vă recomandăm să accesați secțiunea de blog a site-ului Germană.ro – aici – iar pentru mai multe informații și recomandări pentru cei mai mici, vă invităm să parcurgeți și articole de pe site-urile TabăraDeGermană.ro și TabăraDeVară.ro, pe subiecte precum: filme pentru copii, germana pentru copii pe YouTube.

Dacă mai știi și alte filme germane sau seriale germane pe care le recomanzi poți să le scrii în comentarii, iar dacă ți-a plăcut distribuie și prietenilor tăi acest articol.